acasa. acasa la tine

Acasa. Acasa la tine

In seara asta am fost acasa
Acasa-mi, acasa la tine.
Am strabatut nametii stepei,
Am luptat cu disperarea lui von Paulus
La Stalingrad;
Am pierdut o oglinda retrovizoare
Ca sa ajungem in tine.
La tine acasa-mi,
Locuiesti intr-un fabulos vagon de trans-siberian
Intr-unul dintre compartimentele cu cuseta,
Acasa la fosta familie Popescu (figurand inca pe usa, dar in interior, ca un aforism inghitit).
Precizezi ca e de inchiriat,
Dar oare mai e nevoie, cand eu sunt,
Dupa luni de pribegie din nou acasa la tine/mine.
Am fost prezenti, au fost prezenti,
Mai mult sau mai putin protocolari
Si totusi cu sentimentul de la ofiterul starii civile,
In ordinea numerelor de pe tricou: barbatul pe care (cred ca) il iubesti,
Barbatul care (cred ca) te iubeste, si Tu.
De pe masa, ocheade, din carti de anticariat,
Din vrafuri hibridand fecund slova latina cu slova slava,
Mi-a facut cu ochiul "Pianista" (teribila!).
Am fost sarmat si de trandafirul ofilit, spanzurat cu capul in jos la oglinda,
Ca o cruce inversa.
Mi-a placut si cafeaua (am baut-o cu nesatul prizonierilor armatei a 6-a).
Teava curbata din colt, acoperita de maci colorati si uscati atarnand
Ca cei din ghirlanda copilariei mele.
La masa neagra, antica, vorbind, razand,
Jucandu-ne cu pinguini fantasti, din alte lumi:
M-am simtit din nou acasa dupa un drum lung.
…
Continui sa plec inca de la tine, intr-un lift de argint.
Plecare iremediabila, plecare, plecat de acasa.