(Foto: Irina I. Csapo)
Lumea nebuna si intunecata se pierde in urma, mana lui o alunga de langa tine si iti deseneaza pe obraz, cu buricele degetelor, universul vostru, al tau si al lui, in care niciodata nu ploua marunt si des, nu e frig si timpul nu imbatraneste. Stie ca iti place parfumul vaniliei si umple campii cu mii si mii de flori de vanilie...pacaleste luna sa mai stea un pic pe cer cand tu visezi adanc pe pieptul lui...iti aduce soarele mai aproape pentru ca mainile si piciorusele sa nu-ti mai inghete niciodata...iti face o casuta cu fereastra deschisa spre munte si in gradina un leagan pentru doi...pe masuta de lemn de langa geam, iti lasa o carte veche, cu coperti ingalbenite, pentru ca stie iti place mirosul paginilor prafuite...si o cafea fierbinte cu lapte, frisca si sirop de ciocolata, langa o bomboana cu gust de espresso dulce, pentru ca ti-o da mereu pe a lui cand iesiti in oras...pe fotoliu iti lasa o paturica, sa va cuibariti sub ea seara, cand te faci ghemotoc langa el si ii soptesti ca ti-e un pic rece...si pe covorasul crem de la picioarele tale, un catel somnoros...ti-l face cadou, chiar daca el isi dorea pisica, pentru ca stie ca te face un pic mai fericita. Iti sopteste la ureche ca tu nu o sa fii trista niciodata in lumea voastra, iar el nu o sa lipseasca niciodata de langa tine. O sa iti mangaie mereu obrazul, o sa se joace prin parul tau, o sa te stranga in brate si o sa iti alunge teama cand marea isi va agita valurile inspre voi. O sa te sarute pe frunte, pe ochi, pe spatele gol...o sa fii a lui si o sa ii porti inima in suflet...cand mana lui se plimba pe obrazul tau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu