In mijlocul unui tinut, niste oameni buni au construit o fabrica, cu capul intre umeri.Ea nu era nevoita sa stea cu capul intre umeri, putea sa stea dreapta..
Toti cei veniti in acest loc sunt femei.
Ele cos, ele cos pieptare,sutiene,uneori corsete si chiloti.
Adesea aceste femei se marita s'au decad in alt fel....Dar atata vreme cat cos, apoi cos....
Necontenit privirea lor rataceste in afara la o pasare, la o albina sau la un fir de iarba.Uneori ele pot savura si intelege natura de afara mai bine decat orice alta fiinta..
Ele nu cos ceea ce le este pe plac, ci cusutul in sine le este deja in sange.Ele nu mai trebuie decat sa lase sa curga din ele acest sange.
Multe femei cos cu jumatate de inima, cealalta jumatate le'o inghite suferinta.Unele femei cos din toata inima, dar cele care fac asta nu sunt nici pe departe cele mai bune.
Unele cos de o viata intreaga, altele cos de 2 ani, dar de cand au inceput a coase..le dor degetele,mainile, incheieturile.Asta pentru ca s'au intepat si au obosit poate sa coasa..au obosit....au obosit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu