
-Traiesti?
-Ti se pare?
-Oarecum...
-Ti se pare!
-Dar ce faci?
-Acum scot brusc fumul din stele si intru din nou in singuru-mi vis.E ceva...circular.Intelegi?
-Nu
-Nici nu trebuie.Oamenii nu pricep, mai nimic.
-Cand mai simti?
-Nu mai simt.M-am eliberat de orice simtire pe lume.
-Si acum?
-Acum ma duc pe 'scena'.Vorbim mai incolo
-Pot sa vin in 'culise'?
-Nu.Stai si asculta povestea...Caci daca ai sa intrii nu cred ca vei mai gasi cale de iesire
-Vreau sa te simt.
-Tu te duci in multime,acolo de unde ma privesc toti, asculti si pana a doua zi uiti totul...
-Nu pot.
-Ai sa vezi.Lumea priveste, critica si dupa uita.O sa ai o privire pe care si restul lumii o are.Sunteti facuti dupa tipare. Si ochii vostrii sunt ca niste lovituri de bici...atat de puternice si profunde urme imi lasa.Sunt urme si dupa...
-O sa mori?
-Cu fiecare aparitie...
-Cum mori?
-Am murit cu o poveste si ma nasc tot in ea.Mereu.

Un comentariu:
Imaginatie sau ceva mai mult?
Trimiteți un comentariu