Chiasm

Si-a vopsit unghiile cu roşu:"Sunt ca o curvă îndestulată care se priveşte 24 de ore pe zi în oglindă şi la final conchide “da, e bine!"" X spunea că totul e permis.N-am idei, scriu din dosul inspiraţiei. Am înţeles în sfârşit ce se petrece în spatele peretelui mare, de sticlă… până acum sticla reflecta raze, rasuri, tălpi, dinţi, feţe, bănuiam că aşa trebuie, că aşa ne putem vedea cu toţii, pe dinafară… de la o vreme sticla nu mai reflectă decât o mâzga puturoasă… ori dintre noi n-au mai rămas prea mulţi, ori ne-am săturat să ne tot avem la îndemână.

Am ajuns astfel să locuiesc un rotund perfect şi să nu mă mai gândesc la cei de afară. În trecut, pe când locuiam afară, vedeam lucrurile în diferite culori, iarba era verde, cerul albastru, zorile albe sau gri… Aici totul e pictat într-o singură culoare…de la unghiile vopsite proaspăt într-un roşu orgasmic, până la pat, mâncare, cărţi.

Am uitat să spun că înăuntrul globului, câteodată, seara, nimic nu mai contează într-atât încât să mi se facă dor… sunt liberă acolo şi visez la ceea ce e dincolo, afară, ca la un gol imens care se prelungeşte dincolo de calea lactee… laptele curge că şi altădată printre mugurii zemoşi şi fruntea albă se întinde să-l soarbă… este de-o perfecţiune nemaipomenită noaptea albă, când roşul se estompează pentru o singură clipă şi vezi zburând fluturi emisferici pictaţi în zeci de culori, vii, fragede, venite de afară… PLOAIE E MAI FRUMOASA DECAT OAMENII…mi-am adus aminte cum ploua glazurat şi vertical.. aici picurii sunt rotunzi şi cad de jos în sus…

Ceva trebuie să fie bine din moment ce eu sunt aici… ceva trebuie să fie complet din moment ce nimeni nu-şi pune întrebări, ceva trebuie să se asemene din moment ce neasemănarea ne-a despărţit pentru o eternitate, ireversibil…

Am visat şi gustul de prune şi de mere verzi şi câmpiile inegale care se întindeau dincolo de închipuirea mea…Eu puteam merge oriunde într-un mecanism pătrăţos care zbura mai repede decat lumina.. Nu-mi era teamă de infinitatea tintei şi nici de neprevăzutul fasciculelor care se desfăceau chiar în faţa mea şi vedeam ieşind din ele o spumă albă, frumos mirositoare…

Sunt la jumătatea lumilor, la mijlocul lor … nu mai văd reflectarile din sticlă şi nici ele nu mă mai văd pe mine… aparţinem unor lumi autosuficiente.