Doar daca...

Daca m-ai intreba pentru ce sunt aici, n-as sti sa-ti spun decat ca astept poate sa mi se intample sa traiesc o dimineata insorita cu aburi iesind din pamant, cu verde crud si flori albe scuturandu-se din salcami; si mirosul acela innebunitor sa nu dispara decat in clipa cand inchid ochii si nu mai sunt deloc eu..

Daca m-ai intreba de ce sunt aici n-as sti daca pentru tine sau din nebunia de a nu fi de tot singura..

Daca m-ai intreba: “cine esti tu si de ce mai stai?” ti-as raspunde ca astept acea dimineata cu flori albe scuturandu-se din salcami si miros intepator de miere si mi-as ascunde tamplele in palme si m-as inchide in mine asemenea unei plante in asfintit.

Daca m-ai intreba pentru ce astept ultimul tren, ti-as spune ca mi-e cateodata dor sa ma intorc in trecut, sa-i gasesc acolo pe cei care nu mai sunt, sa le strang mana si sa-i intreb ce-au mai facut..
Daca n-as mai fi, intr-un fel neobisnuit, daca as disparea in amortire, daca respirarea mi-ar fi umbrita de o absenta indelunga, atunci poate prezenta mea circumstantiala ar incepe sa capete sens..

Daca m-ai intreba de ce nu mai rad, ti-as raspunde ca rasul este al nebunilor, al celor care nu-si mai apartin...chiar daca asta ar insemna sa nu ma cred
Daca m-ai intreba de ce renunt, ti-as raspunde ca renuntarea este o constanta, o stare la fel de des intalnita ca si intristarea sau fericirea

Ti-as povesti apoi despre serile mele tomnatice in care citeam carti si-mi lasam trupul prada unei febre profunde.. era un delir somnambulic. Renuntarea este ca o cucuta, salbatica, dulce, letala - apelezi la ea atunci cand nu mai exista nicio dimineata care sa te salveze din amortire. Daca m-ai intreba cand ma voi intoarce, iti voi raspunde ca dimineata aceea alba, minerala nu m-a ajuns niciodata din urma....

(Doar daca....)