L'am gasit pe Seba

Imi cer scuze, il pierd pe Seba tot timpul. Mi-e greu sa scriu despre El pentru ca nu il mai gasesc.Dar l'am vazut de curand intepenit intre taraba cu ciorapi si femeia cu lavanda. Se oprise pentru ca avea incaltarile prea largi, ii ieseau din picioare si nu putea sa mearga. A fumat jumatate de tigareta si a dat fuga la tocilarie sa ceara un obiect ascutit ca sa le mai dea niste gauri in barete si erau acolo femei dezbracate din anii '70 si un ceas montat intr-o harpa de sticla ciobita si o cutie imensa de ulei de masline cu foarfece si foarfecute bine ascutite si atunci i-a dat prin cap ca ar trebui sa se indragosteasca mai des, de toti oamenii de care ar vrea sa se apropie. Ca, vai, cat e de adevarat ca, nu numai barbatii, ci toti oamenii (copiii, animalele, femeile) vin ca autobuzele. Ori nu vine nici unul ori vin toti odata. Si e suficient unul, unul singur pe care sa-l astepti, ca sa vina toti ca fluturii, sa zumzaie in jurul ochilor tai stralucitori. Quand tu est le plus beau du quartier. Si ce daca Seba uita si bantuie ca o fantoma intre sifonier si usa de la intrare. N-o sa uite niciodata noaptea aia, in parc, cu tobogane si pofta de limonada si nici vara in care chiar a pierdut o femeie si nici alifia chinezeasca si nici ca a purtat odata lentile de contact, desi nici n-a stiut asta vreodata. Si unde e veveritza aia burgheza,despre care ne intrebam mereu.."Oare e blonda?" .Si mereu aceeasi asteptare, ca o melodie careia nu-i stii versurile, dar care iti staruie in minte cu o singura secventa difuza. Te trezesti cu ea si o fluieri coborand scarile si nu vrei s-o cauti si nu vrei s-o inveti ca sa fii sigur ca n-o s-o uiti niciodata.