Fred Frith si o noapte domestica. In amortire aproape ca iti place amorul prelungit pana la sange. Un afara hibernal care ne face sa ne gandim la propriul adapost ca la o ultima minune. Si suntem fericiti. Fred Frith ne prelungeste agonia si e cald si ne soptim amintiri placute despre toamna. Eu stiam mai de mult ca vantul imi va dezvalui umarul alb,osos si usor si ca el mi-l va mangaia. Sunt ani distanta pana la ultimul gand despre ultima toamna care avea sa fie exact asa. Sunt la adapost si pentru cateva clipe fericirea e ceva intre ultima respiratie, ultima dezlipire de buze, ultima incordare, ultima supunere, ultima juisare si gandul ca toate astea mi se intampla mie, de-adevaratelea....Mie si lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu