Seba si Briosele

Asa ar trebui sa fie. Doua briose, una bruna si una vanilata.Seba nu-si desprindea ochii de pe glazura lucioasa a brioselor desi traversase strada umeda, scofalcindu-si pantofii de dans si o lasase pe Emily cu buzele patate de vin si un buchet de liliac pe masa. (!) Stia, deci, pentru ce venise, dar acum il preocupau briosele, iar vanzatorul incepuse sa-si piarda rabdarea. E doispe noaptea si Seba mananca briosa.Poate ca asa ar fi trebuit sa fie. Dupa ce ar fi dansat pana i-ar fi amortit doua degete de la fiecare picior cu femeiusca aceea bruneta cu buchetul de liliac, dupa ce s-ar fi furisat la patru-cinci dimineata din garsoniera ei de pe o strada cu tramvaie, poate ca s-ar fi gandit la P. Ar fi intrat atunci in benzinaria asta, ar fi cumparat aceste doua briose sa i le duca si cafea in pahare de plastic de la dozatorul din colt. O incheietura subtire si alba s-ar fi intins moale de sub patura lui, o esarfa in hol. E de inteles, n-avea de unde sa stie c-o sa vina. Si fara sa aiba de gand sa-i spuna vreodata cand o sa vina la ea si pentru cat timp, ar fi zambit, si-ar fi cerut scuze si ar fi plecat. Cu briose cu tot. Ploaie, un pic de frig, dar o singuratate din cele bune.Zgomotul tocurilor, insuportabi, si-un vuiet slab de taxiuri si teama. Teama ...la etajul lui nu e lumina. S-ar fi dezbracat repede, inghesuindu-si hainele la marginea patului si ar fi mancat ambele briose inainte sa adoarma. S-ar fi trezit tarziu, dupa amiaza, la patru-cinci si ar fi fost sunat pentru o cafea la Bistro. Cea mai fireasca, mai buna, mai (sur)reala cafea in doi.